Strămoșii noștri au fost conștienți încă din antichitate de importanța unui pod care să lege cele două maluri ale Dunării. Primul pod pe actualul teritoriu al României a fost realizat acum aproape 2.000 de ani în zona Drobeta Turnu Severin. Făcea legătura între Dacia cu actualul teritoriu al Serbiei. A fost construit în perioada împăratului Traian de către celebrul arhitect Apolodor din Damasc, arhitectul Columnei. Avea o lungime de 1.135 metri, o lățime de 12 metri și o înălțime în jur de 6 metri. Era făcut din piatră și lemn.
Al doilea pod peste Dunăre a fost construit în anul 328. Lega actualul sat Celei, pe atunci cetatea Sucidava, de satul bulgăresc Ghiden. A fost denumit podul lui Constantin cel Mare, după numele celebrului împărat care a ordonat construcția. Avea o lungime totală de 2.437 metri, fiind considerat unul dintre cele mai lungi din toate timpurile. Lățimea era de 5,7 metri, iar înălțimea de 10 metri. A fost construit cu piloni din piatră și mortar, pod de lemn în arc și suprastructură de lemn.
Pe Dunăre, în anii noștri, au mai fost construite Podul de la Calafat, „Podul Prieteniei” de la Giurgiu-Ruse, Podul „Anghel Saligny”, cunoscut și sub numele de „Podul Carol I” de la Fetești și Podul de la Giurgeni-Vadu Oii.
Un vis ce tinde să devină realitate este podul peste Dunăre ce se construiește la Brăila, acesta aflându-se în această perioadă într-un stadiu avansat de execuție. Un vis care durează de ani buni. Un roiect care, încă din anii 1920, după cum se consemnează în presa vremii, la Brăila, în anume situații conjuncturale, nenumărate partide politice, cu precădere în perioada alegerilor, puneau în programul lor, ca punct forte de susținere, și necesitatea construcția unei asemenea lucrări de artă, așa cum sunt denumite podurile în arhitectură. Argumente care să transforme visul în realitate erau destule: traversarea Dunării, indiferent de anotimp ar deveni facilă, rapidă și economică; scurtează timpul de deplasare între vaste regiuni ale țării; traficul intens al autovehiculelor va avea beneficii și asupra dezvoltării Brăilei, sporindu-i însemnătatea pe harta economică și turistică a țării.
Necesitatea unei asemenea grandioase investiții a fost fluturată și în perioada anilor 1970-1980, însă a fost tratată cu totală indiferență. Ba, chiar și după anii 1990, în cercurile înalte ale puterii și administrațiilor centrale și locale s-a vehiculat demararea acestui proiect, fără a fi prioritară pentru interesele economice de perspectivă imediată.
În sfârșit, în perioada când la cârma Guvernului României, ca primministru se afla un brăilean, e vorba de deputatul Mihai Tudose, s-a dat undă verde, după operațiunea tehnică de proiectare pentru deschiderea șantierului acestei investiii de mari proporții, cea mai însemnată din ultimii 30 de ani din țara noastră. Obiectivul specific este creșterea mobilității pe rețeaua trans-europeană de transport. Orașul Brăila se va bucura de dezvoltarea infrastructurii rutiere. Toți turiștii care vor merge în Delta Dunării vor trece pe la Brăila, ceea ce înseamnă că va fi absolut obligatoriu să se dezvolte și toată infrastructura care va conecta podul cu celelalte rețele de transport.