•Suntem deja în primul trimestru al anului 2021. Un nou an, un nou început, acum în prag de primăvară, când natura revine la viață, când noi, oamenii, lepădăm straiele iernii ce trecu. Dar, mi se pare, povara a fi mai grea ca altădată, de parcă toate iernile cu restanțe au tăbărât pe noi și ne-au doborât, deși nici nu prea a nins și nici nu ne-am cutremurat de frig. Alta a fost povara și încă mai este. Cea a unei tragedii colective, mondiale, dar și individuale totodată. Ne-a afectat pe toți deopotrivă și pe fiecare în parte acest blestemat de virus ce s-a manifestat parcă în funcție de chipul și suferințele fiecăruia. Să sperăm, totuși, că nepoții nepoților noștri nu vor mai trece prin ce au trecut bunicii și părinții lor. Din păcate, vremurile sunt într-o schimbare și evoluție uluitoare, la fel și natura, la fel și oamenii care încă mai au privilegiul să-și controleze viitorul. Starea de urgență, starea de alertă, măștile, mănușile, distanțarea socială și fizică, declarațiile pe proprie răspundere că pleci la cumpărături, la doctor, disprețul omului de către om sunt câteva cuvinte pe care nu le vom uita niciodată. Se face un an de când întreaga planetă a fost cuprinsă de această tragedie colectivă care, cu oricâte ipoteze și teorii ale conspirației, lasă în urmă multe semne de întrebare pe lângă moarte și suferință. Nu vom răspunde noi la ele, o vor face specialiștii. Noi suntem datori să sperăm la o stare a lucrurilor mai bună și, poate, într-un an mai bun și mai plin de speranță, o întoarcere la normalitate și la o așezare firească a lucrurilor, departe de spaimele, veștile cutremurătoare, nesiguranța și neliniștea create de acest virus. Prin anii 1940 ai secolului trecut, în plin conflict mondial iscat de nebunia și lăcomia mai marilor lumii, omenirea trecea prin trăiri și deznădejdii asemănătoare, în care nu se întrezărea niciun viitor, lată ce spunea atunci și cât de actuale sunt și acum vorbele marelui actor Charles Chaplin: “Gândim prea mult, simțim prea puțin. (…) Avem nevoie de umanitate, de bunătate și blândețe. Fără aceste calități, viața ar fi violentă și totul ar fi pierdut (…) Să ne unim toți, să luptăm pentru o lume nouă. O lume decentă care le va da oamenilor șansa de a munci, care va da tineretului un viitor și celor bătrâni o siguranță!”

•Acest îndemn să ne fie călăuză în anul pe care îl vrem mai bun la suflet decât 2020, pe care l-am vrea șters din calendar. Să fim cu speranță, dragi seniori, și nu uitați că omenia și compasiunea sunt vitale, fără ele umanitatea nu poate supraviețui.

Președintele Federației Naționale OMENIA” a C.A.R.P.-urilor din România

Inginer Gheorghe CHIOARU